Ce ati spune de rochii cu solduri capitonate, curbate si bine structurate prin vatuire?
Dar de o talie subtirica ca mijlocul fin al unei clepsidre?
Toate aceste efecte “clepsidroase” sunt vizibile in colectiile de toamna-iarna 2012-2013 ale multor case de moda cu rezonanta in lumea fashion. Cauza timida a acestor efecte se afla undeva in urma cu trei sezoane, cand designerii si-au ales ca punct favorit de contructie a hainelor soldul. Daca micro-trendul era acum cativa ani doar un experiment prea tanar impins doar de exuberanta, iata ca in aceasta toamna el se transforma intr-o idee matura, cu multe sensuri si cu diverse maniere de expresie.
Este adevarat ca soldul a fost mai tot timpul tinut la umbra inovatiei, designerii au fost preocupati mai mult de decoratiile si sculptura umerilor, de talie, de maneci, de volane, de diverse tematici sau de reeditarea la nesfarsit a epocilor apuse etc. Soldul nu a fecundat prea mult imaginatia creatorilor de tendinte, dar acum i-a sunat clopotelul pe catwalk-uri.
O remarca ar fi aceea ca s-a pastrat totusi atributul feminin prin curburi sinuoase si delicate, cu excluderea decontructiilor futuristice. Rezultatul se doreste a fi unul care imbratiseaza latura feminina usor lady-like dar si pe cea purtabila, confortabila.
De unde a aparut totusi gena creativa care s-a tradus prin exagerarea soldurilor? S-au descoperit si radacinile acestei micro-tendinte:
1.Din natura, din speciile de flori.
2. Din Rococo-soldul ridicat si exagerat prin montarea malacovului sub rochii, talia sugrumata pana la refuz prin tragerea snururilor de la corset.
3. Din Art Nouveau-decoratiile florale bogate, vrejurile inlantuite, imitarea delicioasa a naturii.
4. Din moda anilor ’50-straturile de jupoane care umfla rochia de la sold in jos, evidentierea studiata a taliei, lungimea pana la genunchi care da o alura sexy gambelor datorita aspectului trapezoidal al rochiei juponate.
Alta sursa infinita: natura a fost explorata de designeri, expeditia lor s-a oprit in zona florilor. Au extras 3 flori din natura:
-anemonele-pentru nuantele dulci si vesele, petalele catifelate, matasoase si rotunjite care dau senzatia la o privire atenta de pliseuri timide si pentru ca sunt florile care zambesc tot timpul, asa cum spunea pictorul nostru Luchian.
-crizantemele-pentru indrazneala si deschiderea lor catre…orice, pentru simetria petalelor care arata ca niste lance din catifea si pentru contrastul dintre lumina si umbra pe care il creeaza pe suprafata ei sferica. Pentru forma rotunda, plina ca o luna sau dimpotriva, cu o silueta usor asimetrica, crizantema o gasim in diversele ei expresii defiland agale pe catwalk. Petalele aglomerate, sculptate parca, te fac sa te simti cu toate visele implinite deodata, chiar si pentru o clipa!
-laleaua-pentru “firea” ei sensibila si efemera, pentru forma ei rotunda cu luciu si nervuri pe alocuri, pentru diferenta uluitoare dintre plin si gol, contrastul dintre drept-subtire, dintre curbat-plin si mai ales pentru ca seamana perfect cu vestitul sold despre care ne vorbesc designerii in colectiile lor. Am ales pentru exemplificare laleaua neagra, o regina Margot ratacita in noapte indragostita si misterioasa, care imi aduce aminte de parul lung de abanos scanteietor al lui Isabelle Adjani.
La casele de moda care urmeaza, intalnim diverse detalii de compunere a soldului, pornind de la tiparul mult modificat, confectionarea propriu-zisa si pana la selectarea mijloacelor de sustinere a unui sold care se asambleaza laborios pe dedesubt.
Ce fel de “fundatie” a soldului gasim daca ne uitam dedesubt? De la aceasta baza putem vorbi mai departe.
Designerii au experimentat mai multe optiuni de structura a soldului care sa fie purtabile, comode si care sa nu ingreuneze haina, cum ar fi:
a) forme rotunjite finisate prin cusaturi care arata ca niste pungi ermetice pe care le-au umplut cu vatelina si le-au cusut pe interiorul hainei, ei le-au numit “paddings” sau “peplums”. Este ca si cum ai capitona un fotoliu sau o canapea ca sa te relaxezi.
b) Retea de balene care se armeaza ca o sarma pe forma dorita si apoi introdusa in cusaturi (culise aplicate la interiorul hainei)
c) Pliseuri, falduri si drapaje din materiale cu cadere, croite pe bias si care se traseaza din tipar, procedeu care nu presupune vreo structura elaborata pe dedesubt. Faldurile din stofe se lafaie in zona soldului, sunt libere si se vad spectaculos in miscare. Tot efectul depinde aici de tehnica tiparului, de asezarea lor si de greutatea materialelor. Faldurile si drapajele se apropie cel mai mult de silueta armonioasa a florilor despre care aminteam mai sus.
Prima casa de moda cu care as vrea sa incep “manifestul” soldului este Lanvin care s-a luptat sa impuna tendinta inca de acum cateva sezoane bune. Sarguinciosul Elbaz triumfa in acest sezon, perseverenta lui instaureaza in sfarsit stilul “peplum and pads”.
As face o deviere de la subiect, avand in vedere ca Anul acesta a fost unul aniversar pentru Elbaz, a implinit 10 ani de cand se afla la conducerea artistica a casei Lanvin, anii petrecuti aici au readus gloria casei Lanvin de odinioara si chiar a depasit-o cu mult pe cea din trecut. Dar magicianul Elbaz nu a triumfat mereu, ba chiar a avut probleme de exprimare a talentului lui deosebit. Acum multi ani, cand jobul lui de vis a devenit realitate la casa de moda YSL, visul s-a transformat in cosmar destul de repede. Sentimentul de designer obscur care-l incerca atunci si care il tragea in fara marelui cerc al modei, l-a parasit intr-utotul de cand este director de creatie la Lanvin.
Elbaz a restructurat prin creatiile sale vestimentare/accesorii/bijuterii intregul concept de linii feminine a modei mondiale, el s-a confesat de curand ca ar fi fericit sa fie considerat unul dintre designerii care a redesenat femeia actuala. In colectia de toamna 2012 el trateaza cu emfaza rotunjimile fustelor in zona soldurilor. Siluetele hainelor sunt unduitoare, este ca si cum haina traieste si respira de la sine, este un organism viu, care nu are nevoie sa imbrace corpul unei femei, pur si simplu este o prezenta, nu o forma inerta. Cand este imbracata, este sublima, este un suflet de femeie, Elbaz asa porneste la drum de fiecare data, de la primul crochiu la ultimul.
Lanvin
Mark Jacobs, copilul teribil al modei newyorkeze este inzestrat cu un simt estetic deosebit atunci cand vine vorba de punerea in practica a unui concept scenografic al pasarelei, el si-a imaginat un decor construit din hartie care sa sugereze un castel in ruine, l-a numit ” versiunea ruinelor a reginei Marie Antoinette”. Aceasta idee spectaculoasa a putut prinde aripi cu ajutorul prietenei lui Rachel Feinstein, recunoscuta pentru decorurile stilizate, pline de mesaj.
Colectia este inspirata de personajul nonconformist Anna Piaggi, celebra senior fashion editor al revistei Vogue Italia, care nu iese din casa fara o palarie excentrica-de-circ-adevarate sculpturi. Jacobs afirma cu zambetul pe buze ca femeile ar trebui sa poarte din nou palarii, de orice tip sau in orice stil, numai sa nu le parasim in dulap. Marc nu face o incursiune in era Rococo, ci mai degraba isi opreste pasii in sec. al-XVII-lea, mai exact in zona Angliei, la puritanii englezi care au infiintat colonia Plymouth si “Fratia Pilgrim”, frati care sunt chemati si acum la datorie prin intermediul modei. Designerul realizeaza o fuziune intre Plymouth-Pilgrim si nuantele infinite ale stilului secolului nostru, Street Style. Efectul este unul cu usoare volumetrii, concentratia formelor supradimensionate fiind vizibila mai cu seama in zona superioara (palariile) si cea a soldurilor. Talia are curburi si croieli perfecte, soldurile se rotunjesc ca un corp transparent de clepsidra. Unele tinute iau in proportie pe linia umerilor. Se poate sesiza si un aer boem-saturat-incarcat-retro, care verbalizeaza stilul lui Jacobs indiferent de sezon sau de abordare. Paleta cromatica este bogata, toate culorile se impletesc armonios, materialele par tesute din fire divers colorate pentru o nota holografica si apoi sunt printate pentru a le cola perfect in esenta compozitiei, o noua formula de ilustrare a brocartului si a printului, captivanta prin profunzime si destul de usor de asortat.
Marc Jacobs
Pilgrim Shoes by Marc Jacobs
Prezentarea de moda Alexander McQueen renunta pentru o clipa la chintesenta spiritului casei si la obsesiile care pulsau in universul McQueen: gasirea in stare bruta a frumusetii in imperiul disperarii si al intunericului. McQueen a gasit-o de fiecare data in lacasuri numai de el stiute.
Sarah Burton, noul director artistic la casei, se lasa condusa de propriile obsesii care sunt de aceasta data solare, invadate de particule de lumina, asa cum spune chiar ea “un viitor frumos, pozitiv si optimist”. Spectacolul tinutelor este unul progresiv, de la vesminte albe ca neaua la aparitii rosii si negre cu accente rosii, o excursie graduala, un traseu firesc al vietii, nastere, moarte-tranzitie, drumul de la inocenta la experienta. Burton isi descrie formele croite ca fiind gata de o explozie organica.
Fustele au forme de “pod” si de “deal” la solduri sau spre tiv, talia este semaforizata prin straluciri metalice, avand un rol contrastant si care au darul de a sectiona tinuta in doua. Ondulatiile croielilor sunt realizate cu ajutorul noii tehnici laser-cut. Anemonele sunt si ele infiltrate in tematica colectiei. Cataramele centurilor sunt interpretabile ca mesaj si forma, funde stilizate care par doua capete dure de ciocan sau forme abstracte de flori deschise care respira prin metalul argintiu. Alb=nastere, puritate, inocenta, ochiul de cristal al zapezii. Rosu=seva vietii, tinerete, experienta, greseli, pasiune, vise temerare, emotii, obsesii. Negru=sfarsit, tranzitie firesca, apusul vietii, schimbare, amintiri si nostalgii, privire inapoi fara regrete.
Alexander McQueen
Casa de moda Heider Ackermann a avut in sezonul trecut o colectie sport cu alura masculina, a plimbat audienta prin cel putin doua sporturi, box si ciclism. De data aceasta insa apare pe scena modei cu un subiect tomnatic, nostalgic cu multe trimiteri la natura, la organic, la puritate. Plantele si frunzele sunt explorate de designer, natura si metafora se desfasoara ca o armonica frantuzeasca. Ackermann spune “Am incercat sa fiu pur, dar nu ma pot abtine, trebuie sa infasor, sa drapez”. Siluetele sunt construite pe axul taliei, se stie ca talia este punctul de pornire in orice colectie a designerului. Este proclamat ca fiind designerul cu cel mai dezvoltat simt cromatic care exista la ora actuala, cel putin asa declara criticii de moda.
In colectia lui intalnim fuste cu straturi care pornesc de sus ca o petala simpla sau ca o frunza fina. Lalelele si bobocii de crizantema se desfac sau se inchid la loc in functie de miscarea corpului, drapajele si faldurile din zona soldurilor aduc aminte de arhitectura curentului Art Nouveau, teoria de constructie a designerului nu cauta simetria sau perfectiunea ci mai degraba un echlibru natural pe care cu totii il cautam. La unele rochii sau fuste gasim si o linie abrupta, ca petala unei crizanteme sau asemenea curburii unei frunze proaspete. Faldurile nu sunt precise, dar sunt corect prinse si asamblate. Pliurile generoase balanseaza pe langa trup asa cum fac florile in adierea vantului. Centurile geometrice din piele intarita prind talia ca intr-un clips si inchid cercul compozitiei ca intr-o elipsa. Cureaua este parca o metafora din care extragem esenta intregului vesmant: o radacina (fara aspectul clasic de radacina) din care se dezvolta vrejul tanar in sus si in jos.
Heider Ackermann